SCURT ISTORIC
Aşa cum rezultă din documentele aflate în arhiva comunei, primele date despre existenţa unei şcoli în Slobozia Conachi datează după anul 1850. La început, şcoala a funcţionat în casa unor săteni care închiriau primăriei una sau două camere. În anul 1895, în timpul domniei regelui Carol I, a fost construit primul local de şcoală, în centrul satului, numit “Şcoala din deal”. Acest local a fost construit la iniţiativa primarului comunei, Alexandru Şerban. Printre primii învăţători ai şcolii a fost eroul Constantin A. Şerban, căpitan în Regimentul 51 infanterie, mort pentru ţară în lupta de la Răzoare-judeţul Putna, în anul 1917.
Creşterea populaţiei a impus construirea în 1962 a unui nou local de şcoală (Localul 1) în apropierea şcolii din deal, prin contribuţia voluntară a cetăţenilor din comună şi cu sprijinul efectiv al elevilor şi al cadrelor didactice din şcoală. Noul local este compus din 8 săli de clasă , un laborator de fizică-chimie, un cabinet pentru director, un secretariat, o cameră pentru material didactic, o magazie pentru personalul de îngrijire. În 2007-2008 acest local a fost extins cu un hol modern, cu grup sanitar şi centrală termică. În prezent şcoala este o clădire modernă, spaţioasă, iar sălile de clasă înnoite.
În anul 1982-1984 a fost construit un nou local (Localul 2), destinat elevilor din clasele IX-X (treapta I de liceu). Acest local este compus din şase săli de clasă, un laborator de biologie, o sală pentru material didactic.
Procesul de modernizare a continuat prin fonduri alocate de la bugetul local şi de la bugetul de stat, cu înlocuirea tâmplăriei cu uşi şi ferestre termopan, amenajarea de cabinete de limba română, religie, istorie, matematică, geografie, limbi moderne, achiziţionarea de calculatoare şi conectarea şcolii la internet, amenajarea unui laborator de informatică, a unui centru de documentare ecologică şi a unui C.D.I., dotarea laboratoarelor şi cabinetelor cu echipamente şi aparatură de ultimă generaţie, schimbarea vechiului mobilier cu unul modern. În prezent şcoala beneficiază de alimentare cu apă din sursa proprie şi dotare cu centrală termică.
În anul 2004, printr-un program guvernamental, şcoala a beneficiat de construirea unei săli de sport moderne, care ulterior a fost dotată cu echipamente sportive noi.
Vremurile în permanentă schimbare, grele şi pentru şcoala românească, au fost bine traversate de şcoala noastră care se prezintă într-o formă şi o stare admirabilă. Anul 1995 a însemnat sfârşitul învăţământului în două schimburi şi a marcat începutul unei etape noi în istoria şcolii.
PRIMII DASCĂLI
Dacă satul Slobozia lui Costache Conachi s-a format in perioada 1799-1810, biserica tot în această perioadă, despre şcoală primele izvoare arhivare atestă data de 1854, când primul învăţător era Dimitrie Sâmbotin din comuna Piscu (atestată documentar cu o vechime de 400 de ani). Pe vremea aceea satul Slobozia Conachi era o cătună iar şcoala aparţinea de comuna Piscu, aşa cum arată procesul-verbal din anul şcolar 1875-1876 privind rezultatele la învăţătură, care poartă ştampila comunei Piscu. Şcoala nu avea local propriu şi a funcţionat în diferite case aşezate în zona centrală, până în anul 1895 când a fost construită „Şcoala din deal “, tip Spiru Haret. În timp ce se construia Revizoratul Şcolar al Judeţului Covurlui, dl Revizor Plăvănescu trimite Primăriei Ordinul Ministrului Culturii şi Instrucţiei Publice nr. 7777 prin care face cunoscută încuviinţarea M.S.Regele, ca şcoala din comuna Slobozia-Conachi să poarte numele de „Şcoala Primară Rurală Micstă Principele Carol I”. Acest local de şcoală a fost construit din initiativa unui Comitet de Administraţie din care făcea parte şi învăţătoarea Safta Petrini Popoiu, directoare pe vremea primarului Alexandru Şerban. Clădirea aşezată cu faţa spre răsărit, avea două săli de clasă mari, spaţioase, cu ferestre luminoase, un hol, o cancelarie şi foarte important avea şi locuinţa directorului. Şcoala funcţionează până în anul 1877 cu trei clase, apoi pe măsură ce populaţia creşte ca număr se ajunge la cinci clase. În anul şcolar 1875-1876 funcţionau două clase după cum urmează: clasa I cu 7 (şapte ) elevi; clasa a-II-a cu 9 (nouă ) elevi, iar ca învăţător întâlnim pe domnul Demetru Vasilache.
În anul şcolar 1892-1893 observăm că populaţia şcolară creşte şi se ajunge la cinci clase cu un număr de 92 de elevi, sub directoratul doamnei învăţătoare Safta Petrini Popoiu, care a făcut parte din Comitetul de iniţiativă pentru construcţia „Școlii din deal “, aşa cum arată adresa prefecturii Judeţului Covurlui din 18 februarie 1895.
În anul şcolar 1902-1903, pe vremea când ministru era marele Spiru Haret, se menţin clasele I-V iar ca învăţători amintim pe: M. Buruiană, înv. Gh. Munteanu, înv. S. Petrotopoli, iar revizor şcolar de Covurlui era N. Nicolaescu. Timpul trece şi ajungem în anul şcolar 1913-1914 pe vremea ministrului I.G.DUCA, când populaţia şcolara aparţinând claselor I-V ajunge la 162 de elevi după cum urmează: clasa I/ 57, clasa a-II-a/24; clasa a-III-a/42, clasa a-IV-a/19, clasa a-V-a /20. Printre învăţătorii care au funcţionat în acest an amintim pe: Gheorghe Gheorghiţă, Sofia Gheorghiţă şi, nu în ultimul rând, „învăţătorul erou “CONSTANTIN A. ŞERBAN , căpitan în Regimentul 51 Infanterie, mort pentru ţară în lupta de la Răzoare, în anul 1917.
Născut înainte de 1890, Constantin A. Șerban a funcționat ca învățător la Școala Primară Micstă “„Principele Carol I” din satul Slobozia Conachi în perioada 1910-1914 după care participă la Primul Război Mondial și cade pentru țară în lupta de la Răzoare, județul Putna, în anul 1917 (Căpitan în Regimentul 51 de Infanterie). Este declarat EROU NATIONAL și apare nominalizat pe plăcuța comemorativă de la Mărășești. La “„Școala din Deal “ unde a profesat, pe coridor există o placă comemorativă cu inscripția : „ În amintirea învățătorului erou Constantin A. Șerban, Căpitan în Regimentul 51 Infanterie, mort pentru țară în lupta de la Răzoare, județul Putna in 1917”.
Dascălii care au urmat, au slujit și condus destinele acestei școli se mândresc cu asemenea acte de eroism, patriotism și îi aduc un pios omagiu și recunoștință veșnică .
În perioada primului război mondial, o parte din învăţători sunt luaţi pe front, dispare şi o parte din arhivă şi nu mai avem de unde să mai luăm date. În perioada interbelică, şcoala continuă cu clasele I-V, până la al doilea război mondial. După război, prin anii 1949-1950 apare şi clasa a-VI-a , 1950-1951 –clasa a-VII-a folosind în plus spaţii în diferite, case ale unor proprietari care au fost naţionalizate. Aceste spaţii de şcolarizare naţionalizate au fost folosite până în anul 1962 când a fost dat în folosinţă al doilea local de şcoală cu 8 clase , construit de Primărie. În această perioadă, copiii ai căror părinţi aveau posibilităţi materiale, după patru clase, au continuat studiile în oraşul Galaţi, devenind mai târziu personalităţi marcante ale judeţului aşa cum este contraamiralul Anderson Traian.
În perioada 1960-1965, când s-a construit localul nr. 2 director era învățătorul Gavrilă Nițu, absolvent al Liceului Pedagogic „C. Negri “ Galați, care păstorește școala până în anul 1965. Acesta, în perioada 1961-1966, urmează cursurile Facultății de limba și literatura română București, devenind profesor calificat. Din anul 1965 și până în anul 1980 școala este condusă de profesorul de biologie Hodină Dumitru. În această perioadă s-a pus accent pe aducerea ca învățători și profesori a foștilor elevi, având cadre didactice localnice, fără navetă, au fost obținute performanțe deosebite, Școala Slobozia Conachi fiind una din puținele școli pilot din cadrul județului Galați.
Începând din anul 1962 se trece la învățământul de 8 clase și este nevoie de construirea unui nou local de școală dotat cu patru săli de clasă, laborator de biologie, bibliotecă. După anul 1982-1983 se trece la învățământul obligatoriu de 10 ani, cuprinzând elevi din toată comuna ( Cuza-Vodă, Izvoarele, Slobozia Conachi). Acest învățământ durează până în 1989, după care se revine iar la 8 clase , așa cum avem și în prezent. După anul 1989, pe vremea ministrului Mihail Șora, foarte mulți profesori care funcționau la țară au posibilitatea să se transfere la școlile din oraș, locul lor fiind luat de absolvenți de licee (suplinitori). Școala Slobozia Conachi fiind coordonatoare, a avut și cursuri fără frecvență pentru completarea studiilor (8 clase), îndeosebi pentru toți tinerii care nu au avut posibilitatea să urmeze școala în trecut.
Învățămantul preșcolar începe să funcționeze din perioada când liceele pedagogice, pe lângă învățători au și secția de educatoare (1960). La Slobozia Conachi prima educatoare a fost Tiron Marița a cărei grupă a funcționat la Căminul Cultural. La început a fost o grupă de preșcolari, apoi două, ajungându-se în prezent la patru grupe de copii. Au mai trecut prin învățămantul preșcolar din Slobozia Conachi educatoarele: Udrea Alexandrina, Dragomir Pavelina, Crăescu Cecilia, Baniță Maricica, Sava Antoaneta (1971), Nicolau Mărioara (1972), Nica Maria (1968), Carp Valeria (1968), Nicolau Cecilia (1974), Ene Sanda (1974).
Local de grădiniță propriu nu a existat, grupele au funcționat la început în spațiu din Căminul Cultural, C.A.P și 3 grupe în școală. Abia în 2008 se construiește un local propriu.
În ceea ce privește directorii care au condus Școala Slobozia Conachi, nu avem date/cunoștințe despre toți, dar din rândul acestora s-au remarcat, pe lângă cei menționați mai sus: învățătoarea Safta Petrini Popoiu(1892-1093-1895?), învățătorul Gavrilă Nițu (1960-1965), profesorul Hodină Dumitru(1965-1980):
- Domnul profesor Neculau Ion - Având reale calități de manager a fost în fruntea școlii ca director mai bine de un deceniu (1980-1990,1993-1996). După ce a rânduit școala cum a știut mai bine, a preluat frâiele comunei fiind în fruntea comunitătii vreme de 10 ani, până în 2016, fiind preocupat ca fiecare realizare să aducă beneficii întregii comunități. A urmărit permanent bunăstarea și mulțumirea oamenilor din localitate.
Și-a făcut cu pasiune meseria, a avut multă dragoste pentru copii și a văzut în fiecare un potențial; le-a îndrumat și călăuzit pașii cu multă răbdare, căldură și înțelegere. Le-a dezvăluit ani la rând tainele și frumusețea limbii române, a limbii engleze, le-a insuflat tuturor iubirea de neam și țară, de tradițiile locale, de rădăcinile strămoșești și de folclor. Disciplina, rigurozitatea și meticulozitatea domnului profesor a făcut din copiii de altădată oamenii de astăzi,buni profesioniști, iubitori de semeni.
- Doamna profesor Mavrodin Ioana - un om de excepţie, cu mare pasiune pentru cariera didactică, crescând multe generaţii de oameni adevăraţi, oferindu-le toate condiţiile să poată creşte frumos în educaţie, cultură şi caracter.Om integru, cu o generozitate şi calităţi de nivel maxim şi rar întâlnit, profesionalism, devotament, prietenie sinceră, blândeţe, răbdare, calm, dragoste şi sensibilitate, calităţi pe care le-a demonstrat pe parcursul întregii cariere şi pe care ni le-a oferit ca exemplu demn de urmat. A fost deschizătoarea drumului prin inițierea de proiecte: Copilăria este paradisul, Dăruind, vei dobândi!, Apa – esența vieții, Eco - școala, Voinicelul etc.
(extrase din Monografia satului Slobozia Conachi, realizată de dl prof. Hodină Dumitru)