• scoala-slobozia-conachi14.jpg
  • scoala-slobozia-conachi1.jpg
  • scoala-slobozia-conachi16.jpg
  • scoala-slobozia-conachi4.jpeg
  • scoala-slobozia-conachi3.jpeg
  • scoala-slobozia-conachi17.jpg
  • scoala-slobozia-conachi5.jpeg
  • scoala-slobozia-conachi2.jpeg
  • scoala-slobozia-conachi7.jpg

Siguranța și sănătatea muncii

Accidentele de munca si bolile profesionale sunt intr-o legatura indestructibila cu munca. Ele intrerup sau ingreuneaza desfasurarea procesului de munca si afesteaza din punct de vedere psihologic, social si economic, cel putin una dintre componentele sistemului de munca: executant, sarcina de munca, mijloacele de productie si mediul de munca.

Consecinte asupra executantului In contextual procesului de munca, omul poate fi considerat in doua ipostaze: de fiinta umana si de executant al sarcinii de munca.

Fiecareia ii sunt asociate o serie de valori si caracteristici specifice, cum ar fi: viata, sanatatea, integritatea anatomofunctionala, capacitatea creativa si afectiva, respectiv capacitatea de munca, aptitudinile si cunostintele etc.

  • Ce spune legislația

În toate țările Uniunii Europene există o legislație care stabilește măsuri pentru a proteja securitatea și sănătatea lucrătorilor în scopul îmbunătățirii calității securității și sănătății la locul de muncă. Această legislație se bazează pe Directivele Europene care prevăd obligațiile minime pentru angajatori și angajați, acoperind prevenirea tuturor tipurilor de riscuri și fiecare activitate sau sector în care sunt prezente riscurile.

Directivele sunt propuse de către Comisia UE și adoptate de Consiliul de Miniștri în urma unui proces de colaborare implicând partenerii sociali care includ organizațiile angajatorilor.

Această legislație este implementată în scopul protejării lucrătorilor față de accidentele de muncă și bolile profesionale, precum și acordării sprijinului pentru prevenirea riscurilor profesionale. În cele din urmă, fiecare angajator din cadrul UE este responsabil pentru securitatea și sănătatea în muncă din cadrul întreprinderii sale și pentru luarea măsurilor corespunzătoare astfel încât să se asigure resurse suficiente, efectuarea evaluării riscurilor, informarea, instruirea și consultarea lucrătorilor.

De asemenea, conform legislației, toți lucrătorii din cadrul UE (fie că sunt angajați permanent, angajați printr-o agenție sau pur și simplu contractori) au dreptul să lucreze la locuri de muncă unde riscurile pentru securitatea și sănătatea lor sunt ținute sub control în mod corespunzător, să adere și să fie reprezentați de un sindicat și, în final, să se îngrijească de securitatea și sănătatea lor împreună cu angajatorii.

În România întreaga legislație în domeniul securității și sănătății în muncă este armonizată cu Directivele europene.

Principalele drepturi și obligații ale lucrătorului, precum și obligațiile angajatorului sunt stipulate în Legea nr.319/2006 a securității și sănătății în muncă și în H.G. nr.1425/2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a legii.

Inspecția Muncii este instituția care deține responsabilitatea verificării modului în care se aplică prevederile legale în domeniul securității și sănătății în muncă, precum și în cel al relațiilor de muncă.

Inspecția Muncii are în subordine inspectoratele teritoriale de muncă, organizate în fiecare județ al țării și în București.

Obiectivele principale ale Inspecției Muncii sunt următoarele:

  1. controlul aplicării prevederilor legale referitoare la relațiile de munca, la securitatea și sănătatea în munca, la protecția salariaților care lucrează în condiții deosebite și a prevederilor legale referitoare la asigurările sociale;
  2. informarea autorităților competente despre deficiențele legate de aplicarea corectă a dispozițiilor legale în vigoare;
  3. furnizarea de informații celor interesați despre cele mai eficace mijloace de respectare a legislației muncii;
  4. asistarea tehnică a angajatorilor și angajaților, pentru prevenirea riscurilor profesionale și a conflictelor sociale;
  5. inițierea de propuneri adresate Ministerului Muncii și Solidarității Sociale pentru îmbunătățirea legislației existente și elaborarea de noi acte legislative în domeniu.
  • Obligațiile angajatorilor

2.2.1. Obligații generale ale angajatorilor

Angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.

În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de responsabilitățile sale în acest domeniu.

Obligațiile lucrătorilor în domeniul securității și sănătății în munca nu aduc atingere principiului responsabilității angajatorului.

În cadrul responsabilităților sale, angajatorul are obligația să ia măsurile necesare pentru:

  1. asigurarea securității și protecția sănătății lucrătorilor;
  2. prevenirea riscurilor profesionale;
  3. informarea și instruirea lucrătorilor;
  4. asigurarea cadrului organizatoric și a mijloacelor necesare securității și sănătății în muncă.

Angajatorul are obligația să urmărească adaptarea măsurilor menționate anterior, ținând seama de modificarea condițiilor, și pentru îmbunătățirea situațiilor existente. Angajatorul are obligația să implementeze aceste măsuri pe baza următoarelor principii generale de prevenire:

  1. evitarea riscurilor;
  2. evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
  3. combaterea riscurilor la sursă;
  4. adaptarea muncii la om, în special în ceea ce privește proiectarea posturilor de muncă, alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă și de producție, în vederea reducerii monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat și a diminuării efectelor acestora asupra sănătății;
  5. adaptarea la progresul tehnic;
  6. înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puțin periculos;
  7. dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea muncii, condițiile de muncă, relațiile sociale și influența factorilor din mediul de muncă;
  8. adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecție colectivă față de măsurile de protecție individuală;
  9. furnizarea de instrucțiuni corespunzătoare lucrătorilor.

Ținând seama de natura activităților din întreprindere și/sau unitate, angajatorul are obligația:

  1. să evalueze riscurile pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea echipamentelor de muncă, a substanțelor sau preparatelor chimice utilizate și la amenajarea locurilor de muncă;
  2. măsurile de prevenire, precum și metodele de lucru și de producție aplicate de către angajator ulterior evaluării riscurilor să asigure îmbunătățirea nivelului securității și al protecției sănătății lucrătorilor și să fie integrate în ansamblul activităților întreprinderii și/sau unității respective și la toate nivelurile ierarhice;
  3. să ia în considerare capacitățile lucrătorului în ceea ce privește securitatea și sănătatea în muncă, atunci când îi încredințează sarcini;
  4. să asigure ca planificarea și introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu lucrătorii și/sau reprezentanții acestora în ceea ce privește consecințele asupra securității și sănătății lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condițiile și mediul de muncă;
  5. să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat și specific, accesul să fie permis numai lucrătorilor care au primit și și-au însușit instrucțiunile adecvate. Fără a aduce atingere altor prevederi ale Legii nr.319/2006, atunci când în același loc de munca își desfășoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi și/sau unități, angajatorii acestora au următoarele obligații:
  6. să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea și igiena în muncă, luând în considerare natura activităților;
  7. să își coordoneze acțiunile în vederea protecției lucrătorilor și prevenirii riscurilor profesionale, luând în considerare natura activităților;
  8. să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
  9. să informeze lucrătorii și/sau reprezentanții acestora despre riscurile profesionale. Angajatorul trebuie să desemneze unul sau mai mulți lucrători pentru a se ocupa de activitățile de protecție și de activitățile de prevenire a riscurilor profesionale din întreprindere și/sau unitate, denumiți lucrători desemnați.

Dacă în întreprindere și/sau unitate nu se pot organiza activitățile de prevenire și cele de protecție din lipsa personalului competent, angajatorul trebuie să recurgă la servicii externe.

În cazul în care angajatorul apelează la serviciile externe, acesta trebuie să le informeze asupra factorilor cunoscuți că au efecte sau sunt susceptibili de a avea efecte asupra securității și sănătății lucrătorilor și trebuie să le asigure accesul la toate informațiile necesare.

  • Primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav și iminent

Angajatorul are următoarele obligații:

  1. să ia măsurile necesare pentru acordarea primului ajutor, stingerea incendiilor și evacuarea lucrătorilor, adaptate naturii activităților și mărimii întreprinderii și/sau unității, ținând seama de alte persoane prezente;
  2. să stabilească legăturile necesare cu serviciile specializate, îndeosebi în ceea ce privește primul ajutor, serviciul medical de urgență, salvare și pompieri.

În acest scop, angajatorul trebuie să desemneze lucrătorii care aplică măsurile de prim ajutor, de stingere a incendiilor și de evacuare a lucrătorilor.

De asemenea, angajatorul are următoarele obligații:

  1. să informeze, cât mai curând posibil, toți lucrătorii care sunt sau pot fi expuși unui pericol grav și iminent despre riscurile implicate de acest pericol, precum și despre măsurile luate ori care trebuie sa fie luate pentru protecția lor;
  2. să ia măsuri și să furnizeze instrucțiuni pentru a da lucrătorilor posibilitatea să oprească lucrul și/sau să părăsească imediat locul de munca și să se îndrepte spre o zonă sigură, în caz de pericol grav și iminent;
  3. să nu impună lucrătorilor reluarea lucrului în situația în care încă există un pericol grav și iminent, în afara cazurilor excepționale și pentru motive justificate.

Angajatorul trebuie să se asigure că, în cazul unui pericol grav și iminent pentru securitatea lucrătorilor sau a altor persoane, atunci când șeful ierarhic imediat superior nu poate fi contactat, toți lucrătorii sunt apți să aplice măsurile corespunzătoare, în conformitate cu cunoștințele lor și cu mijloacele tehnice de care dispun, pentru a evita consecințele unui astfel de pericol.

  • Alte obligații ale angajatorilor

Angajatorul are următoarele obligații:

  1. să realizeze și să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea și sănătatea în muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
  2. să decidă asupra măsurilor de protecție care trebuie luate și, după caz, asupra echipamentului de protecție care trebuie utilizat;
  3. să țină evidența accidentelor de munca ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare de 3 zile de lucru, a accidentelor ușoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase, precum și a accidentelor de munca;
  4. să elaboreze pentru autoritățile competente și în conformitate cu reglementările legale rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

În vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații:

  1. să adopte, din faza de cercetare, proiectare și execuție a construcțiilor, echipamentelor de muncă, precum și de elaborare a tehnologiilor de fabricație, soluții conforme prevederilor legale în vigoare privind securitatea și sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie eliminate sau diminuate riscurile de accidentare și de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
  2. să întocmească un plan de prevenire și protecție compus din măsuri tehnice, sanitare, organizatorice și de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător condițiilor de muncă specifice unității;
  3. să obțină autorizația de funcționare din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, înainte de începerea oricărei activități, conform prevederilor legale;
  4. să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate;
  5. să elaboreze instrucțiuni proprii pentru completarea și/sau aplicarea reglementărilor de securitate și sănătate în muncă, ținând seama de particularitățile activităților și ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
  6. să asigure și să controleze cunoașterea și aplicarea de către toți lucrătorii a măsurilor prevăzute în planul de prevenire și de protecție stabilit, precum și a prevederilor legale în domeniul securității și sănătății în muncă, prin lucrătorii desemnați, prin propria competență sau prin servicii externe;
  7. să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării și instruirii lucrătorilor, cum ar fi afișe, pliante, filme și diafilme cu privire la securitatea și sănătatea în muncă;
  8. să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la care aceasta este expusă la locul de muncă, precum și asupra măsurilor de prevenire și de protecție necesare;
  9. să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor și a profesiilor prevăzute de legislația specifică;
  10. să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical și, după caz, a testării psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute și să asigure controlul medical periodic și, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior angajării;
  11. să țină evidența zonelor cu risc ridicat și specific;
  12. să asigure funcționarea permanentă și corectă a sistemelor și dispozitivelor de protecție, a aparaturii de măsură și control, precum și a instalațiilor de captare, reținere și neutralizare a substanțelor nocive degajate în desfășurarea proceselor tehnologice;
  13. să prezinte documentele și să dea relațiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
  14. să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de control și al cercetării evenimentelor;
  15. să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
  16. să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau lectiv, în afară de cazurile în care menținerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viața accidentaților și a altor persoane;
  17. să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor;
  18. să asigure echipamente individuale de protecție;
  19. să acorde obligatoriu echipament individual de protecție nou, în cazul degradării sau al pierderii calităților de protecție.

Angajatorii trebuie să acorde alimentație de protecție, în mod obligatoriu și gratuit, persoanelor care lucrează în condiții de muncă ce impun acest lucru, conform prevederilor stabilite prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă.

Angajatorii trebuie să acorde materiale igienico-sanitare, în mod obligatoriu și gratuit. Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum și locurile de muncă ce impun acordarea acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă și/sau contractul individual de muncă.

  • Informarea lucrătorilor

Ținând seama de mărimea întreprinderii și/sau a unității, angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare, astfel încât lucrătorii și/sau reprezentanții acestora să primească, în conformitate cu prevederile legale, toate informațiile necesare privind:

  1. riscurile pentru securitate și sănătate în muncă, precum și măsurile și activitățile de prevenire și protecție atât la nivelul întreprinderii și/sau unității, în general, cât și la nivelul fiecărui post de lucru și/sau fiecărei funcții;
  2. măsurile luate privind primul ajutor, stingerea incendiilor, evacuarea lucrătorilor, pericol grav și iminent.

Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare astfel încât angajatorii lucrătorilor din orice întreprindere și/sau unitate exterioară, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau în unitatea sa, să primească informații adecvate care privesc acești lucrători.

Angajatorul trebuie să ia măsuri corespunzătoare pentru ca lucrătorii desemnați sau reprezentanții lucrătorilor, cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor, în vederea îndeplinirii atribuțiilor, să aibă acces la:

  1. evaluarea riscurilor și măsurile de protecție;
  2. evidența accidentelor de muncă și rapoartele privind aceste accidente;
  3. informații privind măsurile din domeniul securității și sănătății în muncă, precum și informații provenind de la instituțiile de control și autoritățile competente în domeniu.
  • Consultarea și participarea lucrătorilor

Angajatorii trebuie să consulte lucrătorii și/sau reprezentanții lor și să permită participarea acestora la discutarea tuturor problemelor referitoare la securitatea și sănătatea în muncă.

Angajatorul trebuie să acorde reprezentanților lucrătorilor cu răspunderi specifice în domeniul securității și sănătății lucrătorilor un timp adecvat, fără diminuarea drepturilor salariale, și să le furnizeze mijloacele necesare pentru a-și putea exercita drepturile și atribuțiile care decurg din Legea nr.319/2006.

  • Instruirea lucrătorilor

Angajatorul trebuie să asigure condiții pentru ca fiecare lucrător să primească o instruire suficienta și adecvată în domeniul securității și sănătății în muncă, în special sub forma de informații și instrucțiuni de lucru, specifice locului de muncă și postului său:

  1. a) la angajare;
  2. la schimbarea locului de muncă sau la transfer;
  3. la introducerea unui nou echipament de muncă sau a unor modificări ale echipamentului existent;
  4. la introducerea oricărei noi tehnologii sau proceduri de lucru;
  5. la executarea unor lucrări speciale.

Angajatorul se va asigura ca lucrătorii din întreprinderi și/sau unități din exterior, care desfășoară activități în întreprinderea și/sau unitatea proprie, au primit instrucțiuni adecvate referitoare la riscurile legate de securitate și sănătate în muncă, pe durata desfășurării activităților.

  • Grupuri sensibile la riscuri

Angajatorii au obligația sa amenajeze locurile de muncă ținând seama de prezenta grupurilor sensibile la riscuri specifice, cum ar fi: femeile gravide, lehuzele sau femeile care alăptează, tinerii, precum și persoanele cu dizabilități.

  • Măsuri de supraveghere stabilite de angajatori

Angajatorul trebuie să stabilească măsuri corespunzătoare de supraveghere a lucrătorilor tineri.

De asemenea, angajatorul trebuie să efectueze o evaluare a riscurilor specifice pentru tineri și stabilirii măsurilor de prevenire necesare, inclusiv privind supravegherea.

Deși tinerii nu au prea multă experiență, este important ca angajatorii să se implice activ în cunoașterea opiniilor acestora și să încurajeze participarea lor la toate aspectele legate de securitatea la locul de muncă. Pe baza evaluării riscurilor, trebuie implementate măsuri pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor tineri. Supravegherea lucrătorilor tineri implică următoarele:

S evaluarea deprinderilor, competențelor tinerilor privind realizarea sarcinilor de muncă;

S identificarea pericolelor potențiale de vătămare a tinerilor;

S punerea în aplicare a unor măsuri eficiente de prevenire, ținere sub control a riscurilor, cum ar fi: dispozitive de protecție, inspecții, certificări punctuale, instruiri, proceduri de securitate și supraveghere;

S îmbunătățirea și simplificarea continuă a procedurilor de securitate;

S informarea și instruirea cu privire la bunele practici;

S demonstrarea procedurii corecte, în ritm mai lent dacă este necesar;

S repartizarea sarcinilor de muncă în conformitate cu capacitățile individuale șiasumarea unei îndrumări directe a tinerilor până la dobândirea competențelor profesionale;

S verificarea înțelegerii procedurilor corecte și a precauțiilor necesare;

S urmărirea performanțelor și repetarea demonstrației dacă este necesar pentru îmbunătățirea nivelului de înțelegere;

S ascultarea tinerilor, facilitarea schimbului de opinii și consultarea acestora, de exemplu prin implicarea lor în evaluarea riscurilor;

S informarea tinerilor privind persoanele care îi pot ajuta, sfătui în lipsa coordonatorului activității la locul de muncă, precum și asupra a ceea ce trebuie să facă dacă nu se simt în siguranță;

S asigurarea cunoașterii de către tineri a procedurilor în caz de urgență;

S furnizarea tuturor procedurilor de securitate în muncă procedurilor de securitate în muncă în formă scrisă și a echipamentului individual de protecție pentru realizarea sarcinii de muncă repartizate;

S instituirea unei culturi organizaționale prin explicarea importanței securității și sănătății în muncă, promovarea atitudinilor corecte, sensibilizarea și prezentarea exemplelor bune;

S motivarea, ocrotirea, facilitarea participării și îndrumarea tinerilor;

S controlarea, organizarea și disciplinarea, dacă este cazul.

  • Lista de control a lucrătorului

S Angajatorul vostru a efectuat recent ori a întreprins vreodată o evaluare ariscurilor?

S Ați fost informați și instruiți suficient pentru a înțelege la ce riscuri sunteți expuși și cum puteți fi afectați de acestea?

S Este suficient ceea ce știți pentru a vă proteja securitatea personală și a celorlalți?

S Puteți să vă dați seama când lucrurile nu sunt în ordine și știți cui ar trebui să raportați aceste probleme?

S Cunoașteți cele mai recente proceduri de prim ajutor și pe cele în caz de urgență?

S Angajatorul vă asigură servicii de supraveghere a stării de sănătate la care aveți drepturi?

CAPITOLUL II (OBLIGATIILE ANGAJATORULUI)

  • OBLIGATIILE LUCRATORILOR

Fiecare lucrător trebuie sa își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

Lucrătorii au următoarele obligații:

  1. să utilizeze corect mașinile, aparatura, uneltele, substanțele periculoase, echipamentele de transport și alte mijloace de producție;
  2. să utilizeze corect echipamentul individual de protecție acordat și, după utilizare, să îl înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
  3. să nu procedeze la scoaterea din funcțiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale mașinilor, aparaturii, uneltelor, instalațiilor tehnice și clădirilor, și să utilizeze corect aceste dispozitive;
  4. să comunice imediat angajatorului și/sau lucrătorilor desemnați orice situație de muncă despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea și sănătatea lucrătorilor, precum și orice deficiență a sistemelor de protecție;
  5. să aducă la cunoștința conducătorului locului de muncă și/sau angajatorului accidentele suferite de propria persoană;
  6. să coopereze cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, atât timp cât este necesar, pentru a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerințe dispuse
  7. să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul și/sau cu lucrătorii desemnați, pentru a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă și condițiile de lucru sunt sigure și fără riscuri pentru securitate și sănătate, în domeniul său de activitate;
  8. să își însușească și să respecte prevederile legislației din domeniul securității și sănătății în muncă și măsurile de aplicare a acestora;
  9. să dea relațiile solicitate de către inspectorii de muncă și inspectorii sanitari.

Ceilalți participanți la procesul de muncă au aceleași obligații, potrivit activităților pe care aceștia le desfășoară.

  • GHID DE ÎNDRUMARE A LUCRĂTORULUI TÂNAR
  • De ce este importantă securitatea și sănătatea în muncă?

Securitatea și sănătatea în muncă nu înseamnă o culegere de reguli absurde,plictisitoare. Acestea reprezintă un ansamblu de activități menite să ducă la păstrarea

securității și sănătății voastre în prezent dar și la protejarea sănătății voastre în viitor, astfel încât să vă puteți bucura pe deplin de viață.

Prin tot ceea ce faceți, nu trebuie să vă puneți în pericol organismul și viața la locul de muncă.

Pentru a fi în siguranță voi înșivă și pentru a nu vă expune colegii la pericol, trebuie să știți cum să lucrați. Gândiți-vă cum v-ați simți dacă un coleg de muncă ar suferi un accident tragic, din cauza a ceva ce ați făcut, sau din cauza că nu ați intervenit la timp.

De aceea, trebuie să cunoașteți și să vă însușiți diversele aspecte privind reglementările de securitate și sănătate în muncă, ce trebuie să facă angajatorii voștri și ce trebuie să faceți voi înșivă pentru a vă proteja, precum și care sunt drepturile și îndatoririle voastre.

  • Poate să ți se întâmple chiar ție !

Fiind tineri și la începutul activității profesionale, puteți fi expuși într-o mai mare măsură riscurilor decât colegii voștri cu vechime mai mare. În același timp, ca debutanți la locul de muncă, vă lipsește experiența profesională și cea referitoare la riscurile pentru securitate și sănătate în muncă existente la locul de muncă. Capacitatea de a recunoaște pericolele potențiale, precum simț practic, dar și putere de observație, instruire și experiență.

Aveți dreptul la o muncă sigură și sănătoasă, în special la instruire și supraveghere, absolut necesare, precum și dreptul de a pune întrebări și de a semnala aspectele care vi se par lipsite de securitate, dar poate nu aveți suficient curaj să luați atitudine sau este posibil să acceptați această situație, dorind să demonstrați angajatorului sau colegilor de muncă faptul că sunteți puternic și nu vă este teamă.

Un accident sau afectarea sănătății la locul de muncă, pot avea consecințe pentru întreaga viață și cu asta nu este de glumit.

În conformitate cu statisticile europene, rata accidentelor de muncă în cazul lucrătorilor tineri, cu vârste cuprinse între 18 si 24 ani, este cu 50% mai mare decât la orice altă grupă de vârstă a lucrătorilor.

În fiecare an, sute și mii de tineri din Europa suferă accidente de muncă sau îmbolnăviri profesionale. În mod tragic o parte dintre aceștia își pierd viața, iar unii nu trec nici măcar de prima zi de muncă. Multe dintre aceste tragedii pot fi prevenite. Un ucenic mecanic în vârstă de 18 ani a decedat la 4 zile după ce a fost cuprins de flăcări, el îl ajuta pe un lucrător să golească un amestec de benzină și motorină într-un rezervor de reziduri, când benzina a explodat          

O tânără de 17 ani, și-a pierdut o parte dintr-un deget la brutăria unde lucra pe durata vacanței de vară. Chiar în prima oră de lucru, mâna i-a fost antrenată în interiorul mașinii. Dispozitivul de protecție al mașinii era defect. Deși defecțiunea a fost raportată, totuși reparația nu s-a efectuat la timp. Tânăra nu a fost instruită în mod corespunzator cu privire la utilizarea mașinii, iar coordonatorul activității nu a știut că ea începuse să lucreze la mașină.

În activitatea profesională, puteți fi expuși nu numai riscului de accidentare, dar și celui de afectare a sănătății. O serie de boli profesionale sau afecțiuni, cum sunt, de exemplu, cancerul, durerile de spate sau pierderea auzului, au o evoluție lentă de-a lungul timpului.

La începutul carierii sale, o coafeză a avut o reacție alergică la produsele chimice pe care trebuia să le utilizeze, mâinile sale s-au umplut de tăieturi și bășici, astfel încât nu a mai putut să țină în mână nici măcar un cuțit sau o furculiță și a trebuit să renunțe la slujbă...

Un tânăr de 18 ani care lucra pe un șantier de construcții a decedat în urma vătămărilor provocate de căderea, de la înălțimea de 5 metri, a unei sarcini de 750 Kg, ca urmare a desprinderii acesteia din cârligul macaralei. Lucrătorii tineri nu au fost repartizați în mod corect pe activități, având în vedere riscurile specifice locurilor de muncă și nu au fost instruiți corespunzător.

Astfel de accidente sau îmbolnăviri se pot produce din cauza lipsei de instruire și supraveghere, a echipamentelor nesigure, materialelor cu efecte nocive în utilizare, condițiilor proaste de muncă sau lipsei procedurilor adecvate și a controlului.

  • Beneficiați de protecție suplimentară dacă aveți sub 18 ani

Dacă aveți sub 18 ani, datorită lipsei voastre de experiență, legea vă interzice să efectuați anumite munci periculoase. Astfel, sunt aplicabile o serie de măsuri speciale de protecție și în mod deosebit, nu trebuie să efectuați acele activități care:

Depășesc capacitățile voastre fizice sau mentale;

Implică expunerea la substanțe toxice sau cancerigene;

Implică expunerea la radiații;

Implică expunerea la temperaturi excesive, la zgomot sau vibrații;

Pot cauza accidente ca urmare a lipsei de experiență sau formare, precum și în cazul insuficientei atenții acordate aspectelor de securitate.

  • Ce drepturi aveți?

Drepturile voastre sunt următoarele :

Să fiți informați asupra riscurilor existente la locul de muncă;

Să cunoașteți cum trebuie să vă comportați pentru a fi în siguranța și cum trebuie să acționați în caz de accident sau situație de urgență;

Să beneficiați în mod gratuit de informare, instruire și informare adaptată specificului sarcinii de muncă;

Să participați, punând întrebări, semnalând orice fel de practici sau condiții nesigure și să fiți consultați de angajator cu privire la aspectele de securitate și sănătate în muncă.

În cazul în care aveți îndoieli privind orice aspect legat de securitatea muncii sau sarcina de muncă pe care sunteți solicitați să o efectuați, aveți dreptul și responsabilitatea să aduceți la cunoștiință coordonatorului de la locul de muncă aceste procupări. În cele din urmă, aveți dreptul să refuzați efectuarea unei munci lipsite de siguranță. Nu trebuie să efectuați sarcini de muncă periculoase doar pentru că șeful vă solicită acest lucru sau pentru că toți ceilalți le efectuează.

  • Comportați-vă în mod responsabil!

Securitatea și sănătatea în muncă reprezintă o cerință ce intră în responsabilitatea angajatorului. Prin lege și voi aveți însă anumite obligații la locul de muncă. Trebuie să aveți grijă de voi înșivă și de ceilalți colegi, astfel :

Colaborând cu angajatorul în domeniul securității și sănătății în muncă;

Respectând procedurile și instrucțiunile în domeniul securității în muncă, pentru a vă proteja pe voi și pe colegii voștri;

Respectând regulile de securitate referitoare la utilizarea echipamentelor tehnice, a dispozitivelor de securitate sau a echipamentelor individuale de protecție, așa cum sunt, de exemplu, mânușile sau măștile de protecție;

Semnalând coordonatorului activității orice pericol pentru securitatea și sănătatea executantului.

  • Obținerea sprijinului

Discutați cu șeful vostru despre problemele voastre;

Discutați aceste probleme cu reprezentantul lucrătorilor pe probleme de securitate în muncă sau cu reprezentantul sindicatului, dacă există;

Discutați aceste probleme cu medicul de medicină a muncii care se ocupă de sănătatea profesională;

Discutați cu părinții voștri;

Discutați cu profesorii voștri, dacă sunteți încă la școală sau, după caz, informați pe organizatorii activității practice la locul de muncă sau pe agentul de muncă temporară;

Discutați cu un alt adult în care aveți încredere sau cu medicul de familie;

Dacă este necesar, luați legătura cu inspectoratul teritorial de muncă de care aparțineți pentru a înainta o plângere.

  • Ce trebuie să-l întrebi pe șeful tău?

Care sunt pericolele și riscurile în activitatea pe care o efectuez?

În ce mod și când urmează să fiu instruit cu privire la aspectele de securitate și sănătate în muncă?

Ce măsuri trebuie să respect pentru a mă proteja?

Ce echipament individual de protecție trebuie să folosesc?

Cum ar trebui să acționez în situații de urgență?

Ce trebuie să fac în cazul în care mă rănesc?

Care este persoana care acordă primul ajutor?

SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ LA FOLOSIREA CURENTULUI ELECTRIC
( NOȚIUNI DE ELECTROSECURITATE )

Energia electrică este - și va continua să fie în viitor - cea mai utilizată formă de energie, fără de care nu poate fi concepută societatea umană civilizată. Această energie se poate produce din mai multe resurse energetice primare, se poate transmite la mari distanțe, se poate transforma în alte forme de energie ( mecanică, termică, luminoasă, etc.)

În contextul în care fiecare om este un utilizator de energie electrică, este necesară cunoașterea unor noțiuni fundamentale în domeniu și dobândirea unor competențe acționale corecte, pentru evitarea accidentelor de natură electrică, foarte periculoase, deseori mortale.

Pentru a înțelege fenomenul electric, reamintim câteva noțiuni elementare: Tensiunea electrică este diferența de potențial electric dintre două puncte. Se măsoară în volți [V]. Se utilizează diferite niveluri de tensiuni electrice ( înalte, medii, joase, reduse).

Curentul electric reprezintă o deplasare ordonată de electroni, datorită existenței unei tensiuni electrice și a unui circuit electric închis. Intensitatea curentului electric se măsoară în amperi [A] .

Materialele care conduc bine curentul electric se numesc conductoare, iar izolatoarele sunt materialele care nu sunt bune conducătoare de electricitate. Rezistența electrică se opune trecerii curentului electric și se măsoară în ohmi [□].

De mărimea tensiunii electrice și a curentului electric depinde puterea electrică. Unitatea de măsură este watt-ul [W].

Energia electrică depinde de puterea electrică și durata de acționare. Se poate măsura în kilowattore [KWh]. Aceasta se înregistrează cu ajutorul contoarelor și este plătită furnizorilor de către utilizatori.

Curentul electric prezintă următoarele pericole:

  • Electrocutările, ca urmare a atingerii de către om (sau oricare altă ființă) a unor obiecte aflate în mod normal sau accidental sub tensiune. Electrocutarea constă în trecerea curentului electric prin corpul omului. În cazul curentului alternativ, frecvența acestuia poate deregla ritmul cardiac, fenomen numitfibrilație și poate avea efect mortal.
  • Arsurile electrice și metalizarea pielii datorită arcului electric. Privirea arcului electric cu ochiul liber poate duce la orbire.
  • Incendiile, datorită supraîncălzirii circuitelor electrice, sau datorită arcului electric.
  • Exploziile^ datorită supraîncălzirii unor echipamente electrice, sau datorită arcului electric în medii explozive.

Factorii de care depinde electrocutarea sunt:

  • Valoarea intensității curentului ( funcție de tensiunea electrică și rezistența electrică).

Limita curenților nepericuloși: 10[mA] în curent alternativ și 50[mA] în curent continuu.

  • Tensiunea electrică (poate fi periculoasă peste 24 [V]).
  • Frecvența curentului. Frecvența redusă este mai periculoasă. Curenții de frecvență foarte înaltă se folosesc în medicină în scopuri terapeutice.
  • Durata de acționare a curentului electric. Peste 0,1 secunde, curentul poate fi mortal.
  • Starea fizică a omului în momentul trecerii curentului prin corp. În general femeile și copii sunt mai sensibili în caz de electrocutare.
  • Presiunea de contact. Dacă este mare, scade rezistența electrică și crește curentul prin om.
  • Suprafața de contact . Când este mare, scade rezistența electrică, deci crește curentul prin om.
  • Traseul urmat de curent prin corp. Cel mai periculos traseu este mână-mână. În cazul în care electrocutarea se produce pe traseul mâna dreaptă-picior, consecințele sunt mai puțin grave decât în cazul electrocutării pe traseul mâna stângă - picior, inima fiind mai puțin afectată. Se recomandă electricienilor să lucreze cu mâna dreaptă.
  • Locul din corp în contact cu tensiunea electrică ( sensibilitatea nervoasă și grosimea pielii).
  • Rezistența omului la electrocutare depinde de starea stratului de piele. Dacă este uscată și intactă, rezistența este mai mare.
  • Umiditatea mărește pericolul electrocutării. Creșterea umidității determină creșterea

conductivității pielii, deci scăderea rezistenței electrice.

  • Temperatura mediului. Dacă este mare, ca urmare a transpirației, scade rezistenta corpului omenesc.

Din punct de vedere al pericolului de electrocutare locurile de muncă pot fi foarte periculoase (umiditate mare, temperaturi ridicate, conductoare care ocupă o suprafață mare, etc), periculoase, sau puțin periculoase ( umiditate redusă, pardoseală izolatoare, absența conductoarelor, etc.)

Electrocutările se pot produce ,, prin atingerea directă” sau ,, prin atingerea indirectă”.

Electrocutarea prin atingerea directă se produce când omul atinge un conductor aflat în mod normal sub tensiune. Exemple: conductoare neizolate, contactele prizelor electrice, etc.

Electrocutarea prin atingere indirectă se produce când omul atinge un conductor care se află accidental sub tensiune. Exemplu: carcasa unei mașini electrice ajunsă sub tensiune ca urmare a unui defect de izolație. Electrocutarea se poate produce și prin atingerea simultană a două puncte de pe sol sau pardoseală, aflate la potențiale diferite, ca urmare a prezenței în apropriere a unei prize de pământ sau a unui conductor căzut la pământ, al unei linii sub tensiune.

Prevenirea atingerilor care pot provoca electrocutarea ( sau șocul electric), se realizează prin:

  • Instruirea Legislația impune obligativitatea instructajului și stabilește metodologia efectuării lui pentru fiecare loc de muncă.
  • Se interzice atingerea conductoarelor dezizolate din circuitele electrice.

Amplasarea conductoarelor sub tensiune se face în afara zonelor de acces ale omului, în general la înălțime suficient de mare. Exemplu: 4-6 metri pe străzile localităților.

  • Folosirea mijloacelor individuale de protecție. Echipamentul de protecție al electricianului este format din: cizme electroizolante, mănuși electroizolante, ochelari de protecție, cască de protecție.
  • Utilizarea sculelor cu mânere electroizolante.

Organizarea lucrărilor conform normelor de securitatea muncii.

Prevenirea atingerilor este imperios necesară, deoarece nici un organ de simț al omului nu sesizează prezența tensiunii electrice. Sunt necesare deci măsuri de protecție care în cazul apariției unui defect de izolație să acționeze imediat, să reducă tensiunea de atingere la valori nepericuloase, sau să deconecteze elementul defect.

Alegerea metodelor de protecție împotriva electrocutărilor:

  • Utilizarea tensiunilor reduse. Exemplu: 24V la prizele din pivnițe, garaje, băi, pentru alimentarea sculelor portabile, etc.
  • Legarea la pământ a carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu: utilajele dintr-un atelier acționate electric.

Legarea la nul a carcaselor utilajelor fixe sau mobile. Exemplu:

prizele din blocurile de locuințe pentru alimentarea consumatorilor casnici.

Izolarea suplimentară de protecție, cu materiale electroizolante.

Exemple: carcase electroizolante, izolarea dublă, izolarea întărită.

Separarea de protecție (intercalarea unui transformator de separație între utilaj si rețeaua electrică).

Izolarea suplimentară aplicată amplasamentului omului. Exemple:

covorașe de cauciuc, platforme electroizolante .

Îngrădirea locurilor periculoase și utilizarea tăblițelor avertizoare

(plăcile avertizoare de interdicție, de prevenire, de admitere)

Egalizarea potențialelor ( efectuarea unor legături prin conductoare a elementelor metalice din zonă, care accidental ar putea ajunge sub tensiune și conectarea la instalația de legare la pământ sau nul).

Deconectarea automată de protecție a instalației electrice în cazul scăderii rezistenței de izolație. Acționarea se face la cel mult 0,2 secunde de la apariția defectului.

Împotriva electrocutărilor prin atingere indirectă, protecția prin legare la pământ și protecția prin legare la nul se impun ca măsuri prioritare.

Legarea la pământ a instalației de protecție se realizează prin conductoare legate electric la priza de pământ, formată din electrozi îngropați în pământ.


Rezistența electrică a instalației de legare la pământ trebuie să aibă o valoare cât mai mică, impusă de normativele în vigoare și se verifică periodic prin măsurare. Dimensionarea electrozilor depinde de rezistivitatea solului respectiv. Rezistența prizei de pământ ( de aproximativ 4 - 10 Q) fiind mult mai mică decât rezistența electrică a omului (considerată aproximativ 1 kQ), curentul electric va trece pe calea de rezistență minimă, deci prin priza de pământ, omul fiind astfel protejat împotriva electrocutării.

Primul ajutor în caz de electrocutare.

Măsuri generale (prealabile):

  • Instruirea întregului personal în vederea acordării primului ajutor adecvat.
  • Dotarea cu truse și mijloace de prim ajutor.

Măsuri specifice în caz de electrocutare:

  • Scoaterea cât mai rapidă a accidentatului de sub tensiune prin întreruperea circuitului electric, asigurarea accidentatului împotriva căderii și dacă este cazul, asigurarea altor surse pentru iluminat.

La joasă tensiune deconectarea rapidă a instalației se poate face prin acționarea aparatelor de deconectare (întrerupătoare, separatoare, contactoare, prize, etc). În cazul în care nu există această posibilitate, salvatorul, pentru a nu se electrocuta și el, va încerca să intervină fără atingerea directă a celui electrocutat, prin întreruperea căii de curent. Exemplu: retezarea conductorului cu un topor cu coade de lemn sau cu o sculă cu mâner electroizolant.

Dacă nu are nici această posibilitate, salvatorul poate interveni prin smulgerea celui electrocutat din circuitul electric. Se vor folosi în acest caz mănuși electroizolante. Salvatorul va apuca accidentatul de haine, sau se va posta într-o poziție izolată față de pământ. Exemplu: pe o scândură sau covoraș de cauciuc.

După scoaterea accidentatului de sub tensiune, în cazul în care respirația și pulsul acestuia revin la normal, i se va asigura odihna timp la 2-3 ore pană la revenirea completă.

În situația în care nu respiră normal, după desfacerea hainelor la gât, piept și în zona abdominală, i se va face respirație artificială, printr-una din metodele cunoscute, până la venirea medicului (salvării). S-au înregistrat cazuri în care electrocutatul a fost salvat după câteva ore de respirație artificială.

Dacă victima nu respiră și nu are puls, i se va face simultan cu respirația artificială (gură la gură) și masaj cardiac. În această situație este necesară intervenția a doi salvatori.

Intervențiile în instalațiile electrice, inclusiv pentru remedierea defecțiunilor circuitelor de iluminat și prize, sau pentru repararea aparatelor electrocasnice, sunt permise numai electricianului calificat, autorizat și în perfectă stare de sănătate fizică și psihică.

Electricienii profesioniști acordă atenția cuvenită securității în muncă, conștientizând avertismentul ,, un electrician nu greșește de două ori .

Cum să ne ferim de trăsnet

Lovitura de trăsnet este o descărcare electrică ce apare pe timp de furtună, între nor și pământ (sau între nori), însoțită de un efect sonor, numit tunet și un efect luminos, numit în general fulger.

Fenomenul este periculos datorită energiilor mari care intervin. Frecvența trăsnetelor depinde de frecvența furtunilor.

În zona noastră, numărul zilelor de furtună este de 23-30 pe an ( indicele keraunic). În privința localizării trăsnetului, importante sunt direcția de deplasare a norilor de furtună și înălțimea obiectelor de pe sol, descărcarea preferând obiectele înalte (turnuri, stâlpi, acoperișuri, copaci, etc.). Trăsnetul poate produce electrocutarea oamenilor și animalelor, incendii, distrugeri de bunuri materiale.

Dacă în cazul unei electrocutări obișnuite, prima măsură care trebuie luată constă în scoaterea accidentatului de sub tensiune, în cazul trăsnetului, imediat după încetarea descărcării, accidentatul nu se mai află sub tensiune, deci corpul său nu mai este parcurs de curent electric. Este motivul pentru care nu se justifică îngroparea accidentatului în pământ (cutumă larg răspândită), ci acordarea imediată a primului ajutor, care constă în respirația artificială.


înălțimea h egală cu distanța dintre conductor și pământ. Când ne aflăm în zona de protecție a paratrăsnetelor suntem protejați.

În caz de furtună, vom evita să ne aflăm în câmp deschis. Cu anumite precauții, putem folosi paratrăsnetele naturale. Dacă ne apropriem prea mult de un copac, putem fi atinși de descărcarea care se desfășoară pe suprafața trunchiului, iar dacă suntem prea departe, nu ne mai situăm în zone de protecție, astfel încât se recomandă plasarea la o distanță potrivită de trunchi și ramuri. În cazul în care furtuna ne surprinde în mașină suntem protejați, dar se recomandă oprirea într-un loc ferit, datorită efectului psihologic pe care l-ar avea asupra șoferului o eventuală descărcare pe suprafața caroseriei.

În concluzie, datorită gravității accidentelor de natură electrică, cea mai importantă măsură este prevenirea acestora prin asigurarea unui nivel corespunzător al competențelor în domeniu.

Detalii Contact

 Denumirea unităţii de învăţământ : Şcoala Gimnazială Nr.1 comuna Slobozia Conachi

Adresa: COM. SLOBOZIA CONACHI

Telefon: 0236824840

Email:  secretariat@scoalasloboziaconachi.roioanamav@yahoo.com

Adrese email : stepsflo@yahoo.com , ioanamav@yahoo.com .  

| Confidențialitate | Cookie-uri | Accesibilitate | Termeni de utilizare web site |

MISIUNEA

Să devenim o unitate şcolară model în învăţământul județului, integrată nevoilor sociale ale comunităţii, care să realizeze pregătirea de astăzi pentru viitorul de mâine. În toate demersurile noastre, care au finalitate educativă, vom considera elevul partener şi subiect al educaţiei. Succesul nostru va fi întărit şi prin construirea unui mediu şi a unei atitudini prietenoase, de colaborare, cu părinţii, în calitatea lor de resursă educaţională. Dorim ca activitatea noastră să satisfacă nevoile, aşteptările, aspiraţiile elevilor şi ale părinţilor, aspiraţiile de împlinire profesională ale educatorilor, nevoile şi exigenţele valorice ale societăţii.